Тебянехватание'

Мне не нужно много в подарок на Рождество,
Это - все, о чём я прошу
Я лишь хочу увидеть своего любимого
Прямо у себя за дверью
Я лишь хочу, что бы ты стал моим,
Хочу сильнее, чем ты когда-либо мог себе представить
Сделай так, что бы моё желание сбылось
Всё, что я хочу получить на Рождество – это…ты!

Скажи мне, ведь бессмысленно все это?
что мы наконец друг от друга хотим?
может стоит задуматься нам обоим над этим,
а то, знаешь, еще чуть-чуть и я слечу с крыш.
объясни мне, кто есть мы друг другу?
может просто друзья, а быть может враги,
знаешь, со стороны это выглядит очень глупо,
и я хочу все мои "я" заменить уже быстрее на "мы".
меня так убивает эта неопределенность,
когда, как говорят, не отпускаешь и не держишь.
да будь она проклята эта влюбленность,
когда не общение с ним ты невольно приравниваешь к смерти.

Cînd eşti tristă îţi vine să dormi şi să uiţi. Iţi vine să-ţi culci capul pe genunchii altcuiva care te iubeşte, sau dacă eşti singură şi n-ai pe nimeni, să ţi-l culci pe palmele tale. Da… Iţi vine să dormi cînd eşti tristă. Şi să uiţi… Dar cînd te trezeşti? Iar eşti tristă şi nu mai poţi s-adormi din nou.

Trecem şi peste 21, deci suntem puternici cu firea!
Frumoase zile ne aşteaptă, sau cel puţin aşa cred eu.Pentru că am la ce să sper, şi acuma gîndul meu este preocupat doar de realizarea acestei aşteptări.Mîne, aş putea să scriu cu totul în o altă ipostază.Dar nu se ştie deoarece tutul depinde de ''azi''!
Închid ochii…şi îmi imaginez toate nuanţele unui vis împlinit!

O singură zi, da…numai una.Dar de ea ţine o speranţă atît de mare şi de puternică, încît nu pot să o compar cu nimic.Mie frică şi-mi este atît de frig cînd nici măcar nu mă gîndesc că poate să nu fie realitate.În ultima săptămînă doar acest gînd îmi perpetue conştiinţa!Greu adorm, mă simt fară puteri…acuma cînd trebuie să le aplic cel mai mult şi am nevoie de ele.Îmi dau bine seama că starea de acum se datorează doar pe seama unei singure persoane.Sa-u nuştiu…poate au implicaţie mai multe dar, nu sînt atît de importante.E o stare care nu miar ajunge cuvinte să o definesc, sa-u săi dau o difiniţie precisă!Ştiu doar că nu degeaba mă simt astfel, ştiu că anume vreau să fiu fericită, şi asta mă doboară cînd ceva o să eşueze la ce am sperat în ultima vreme.Cred, sper, că va fi totul aşa cum eu îmi doresc…Şi o să pot sămi confirm gîndul că sunt fericită!…Şi nu va fi nimic mai frumos decît atît!

Eu niciodata n-am sa-mi permit sa-i spun ca sunt indiferenta, pentru ca nu sunt, n-am fost, shi putin probabil, ca voi fi… Doar as vrea sa stie ca inima mea e ca un pahar) … tot ce simt eu pentru el, toata dragostea, atractia, grija si nevoie de el - este apa din acest pahar, care-l umple mai mult de jumate, insa toate cuvintele prin care m-a jignit, indiferenta cu care m-a tratat, faptele cu care m-a ranit, sunt - uleiul… Si cind torni, acest ulei, citusi de putin, peste apa, el oricum ramine deasupra, indiferent de profunzimea, sinceritatea si cantitatea sentimentelor… Si cit n-ai incerca sa le scoti la suprafatza, sa le purifici din nou, nu mai esti in stare…

Shtii care e chestia care ma autodistruge, ma autodezamageshte, ma autodoboara? Crearea unei proprii lumi, bogata in vise, dorintze, sperantze, iluzii, vorbe… Astazi, m-am convins ca cel mai mare dushman al meu, e nadejdea… simtul cind crezi in ceva, de obicei in ceva bun, favorabil pentru tine…si la urma, ramii cu fatza in soare… Mereu am spus ca cele mai frumoase momente, sunt celea intimplatoare, cind nu te ashtepti…care vin pe neprins de veste… care parca ar spune: SUPRIZA! si tu fericita, sari pina la cer de bucurie, si nu mai incape in tine, si o imparti cu cei din jur, si o imprashtii… o darui) uite pentru asha momente, viatza merita traita, durerea merita depasita…
Insa la ce bun, sa crezi ca ai intilnit un om special, sa-l idealizezi, sa-ti creezi o lume in care te vezi doar alaturi de el, sa ii oferi maxim de incredere, de dragoste… Sa consideri ca nu e indiferent fatza de tine, ca ii pasa de tot ce se petrece cu tine… si intr-un final, cum am zis shi la inceput, el sa nu-ti adevereasca ashteptarile tale… sa intelegi mai apoi, ca de fapt, adevarata lui fatza, era ascunsa dupa o masca…iar tu nu ai reusit sa-i vezi, la timp, chipul ascuns.. ca ti-a cishtigat incredere pentru propriile interese, ca ti furat dragoste, doar pentru a cistiga un pariu, spre exemplu…
Sau… ce folos, ca tu consideri ca el te iubeshti…doar pentru ca tu vreai asta, nu inseamna ca acesta e si adevarul.. doar pentru ca ti-a raspuns "cald" la un mesaj, nu trebuie sa te ashtepti ca iti va mai scrie… Doar pentru ca ti-a zis ca te va face fericita, nu trebuie sa crezi ca te va ocoli durerea… Doar pentru ca te-ai facut o dimineatza minunata, nu trebuie sa uiti de faptul ca ti-ar putea strica o zi, o luna… un an…Doar pentru ca a intrebat cum te simti, nu inseamna ca shi-ar dori sa primeasca un raspuns pozitiv) … doar pentru ca ti-a zimbit, nu inseamna ca sub un zimbet, nu se poate ascunde invidia) … Doar pentru ca cineva plinge… nu inseamna ca plinge de durere, exista si lacrimi de fericire… lacrimi de iubire… Doar pentru ca te-am imbratisat, nu inseamna ca vrea sa te simti protejata, poate te vrea mai aproape, pentru ati baga cutitul in spate… Doar pentru ca ti-a vorbit "rece", nu inseamna ca e indiferent…
Pur si simplu, niciodata nu poti judeca privind doar dintr-o singura parte… oamenii sunt prea egoishti pentru a se gindi si la fericirea alcuiva… Pentru o viatza fericita, nu necesita sa petreci toata viatza in ashteptari…Da-i timpului timp - asha a zis cineva… nu-ti crea un scenariu, caci lui Dumnezeu, nimeni nu-i poate lua functia de scenarist si regizor) …

Tu dumă mai departe de ale tale vise
Lasa-mi în urmă chinul, amarul şi durerea
închide după tine o uşă’a lumii stinse
Lasînd aer curat, ca să respir tăcerea…

Şi ia cu tine taine, iluzii şi dorinţe
Ascunde-le departe, îngroapă-le de vii
Fură din mine gînduri şi amintiri frumoase
Cu setea cea de viaţă, speranţe de copii.

Nu-mi răscoli tristeţea, evită a mea privire
Şi nu da întrebări ce nu-şi găsesc răspuns
Păstrează-n tine şoapte şi vorbe dulci nespuse
Şi sentimente pure, ce-au fost şi de-acum nu-s…

Zîmbesc, aşadar, sunt fericită, recunosc am cunoscut fericirea în mai multe forme şi sub mai multe aspecte, dar aceasta de acum le insumează pe toate… şi tu străinul sufletului meu eşti singurul vinovat. Mă întrebai mai devreme de ce-mi eşti drag? Pentru că mă faci să zîmbesc chiar dacă tu mă faci să sufăr, pentru că oricat de mare s-a face prăpastia între noi, reuşeşti să găseşti inlăuntrul tău curajul de a sări de cealaltă parte…pentru că…Cîndva mi-ai spus că vezi în mine un om bun, şi trebuie sa-ţi mărturisesc a fost cel mai frumos lucru pe care mi l-a putut spune un pămîntean, şi da, şi pentru asta mi-eşti drag, Pentru că ai reuşit să te strecori în inima mea împietrită, şi să descoperi comori pe care niciodată nu le-aş fi scos la lumină. Şi pentru că ai lăsat în schimb cîte ceva din tine, sau cel puţin aşa îmi place să cred…Acum ştiu să fac diferenţa între mască şi realitate, şi dacă n-aş fi suferit îndeajuns cît să mi se facă frică, acum aş fi visat la o frumoasă poveste de dragoste dar ştiu să-mi trăiesc visele în realitate, ştiu să iubesc oamenii pentru ceea ce sunt de fapt, nu pentru ceea ce mi-aş dori să fie, şi mai ştiu că nu se poate să fie mai dulce de atît!

После тебя, я не смогу жить нормально. Я стану вся растрёпанная, и лохматая, и жутко злая. В растянутой футболке, с вечным желанием спать и периодически чем-то ещё больная. Я буду спотыкаться об провода своих недостатков, и бить коленки об асфальт своих неудач.

Бывает такое, что все внутри только что поправилось, полегчало, захотело вспорхнуть, и вдруг ВСЕ… упало, скорчилось, сжалось, задрожало, сердце заныло. И где-то внутри родилось страшное сначала совсем-совсем маленькое чувство боли. Чувство, которое стало медленно разливаться по всем венам, артериям, капиллярам, заполнять все органы, все тело… поработило мозг, залезло в сознание. И хочется лишь тихо плакать, от невозможности что-то изменить, от ужаса ситуации и от безграничного одиночества и ненужности(

Şi e atît de greu să scrii despre ceea ce simţi, despre ceea ce crezi că va fi curînd o realitate, indiferent prin ce va trebui să treci, încît nu ai cuvinte să defineşti ceea ce e acum în sufletul tău.Emoţii…tremură încît şi mînele, simţi că la ce te gîndeşti te doboară…tot ceea ce scrii sunt nişte gînduri pe care nu le înţelege nimeni!
Poate că din cauza amintirilor eşti atît de tulburată? Poate că stai nopţi întregi şi te gîndeşti dece s-a terminat tot ce părea că nare sfîrşit între voi? Acum cîteva zile în urmă discutaţi, îţi părea că totul poate reveni aşa cum a fost! Dar nu s-a întîmplat astfel.E greu să înţelegi că la ce sperai de cîteva luni nu e posibil! Şi acum iată îţi pui dorinţa că va fi aşa cum îţi doreşti…Dormi cu visele, dar nu uiţi să te înveleşti cu realitatea…care pare atît de grea şi apăsătoare.

Orice aşteptare nu este chiar în zadar, poate nu va veni perosana pe care o aştept eu…dar la un momentdat cineva va apărea oricum în viaţa mea, şi voi realiza poate că aşteptarea mea nu a fost în zadar…

Милая, ты одинока в основном потому, что все время сидишь на одном месте.Пойми нельзя просто так вдруг стать кому-нибудь нужной.(