O singură zi, da…numai una.Dar de ea ţine o speranţă atît de mare şi de puternică, încît nu pot să o compar cu nimic.Mie frică şi-mi este atît de frig cînd nici măcar nu mă gîndesc că poate să nu fie realitate.În ultima săptămînă doar acest gînd îmi perpetue conştiinţa!Greu adorm, mă simt fară puteri…acuma cînd trebuie să le aplic cel mai mult şi am nevoie de ele.Îmi dau bine seama că starea de acum se datorează doar pe seama unei singure persoane.Sa-u nuştiu…poate au implicaţie mai multe dar, nu sînt atît de importante.E o stare care nu miar ajunge cuvinte să o definesc, sa-u săi dau o difiniţie precisă!Ştiu doar că nu degeaba mă simt astfel, ştiu că anume vreau să fiu fericită, şi asta mă doboară cînd ceva o să eşueze la ce am sperat în ultima vreme.Cred, sper, că va fi totul aşa cum eu îmi doresc…Şi o să pot sămi confirm gîndul că sunt fericită!…Şi nu va fi nimic mai frumos decît atît!