Zîmbesc, aşadar, sunt fericită, recunosc am cunoscut fericirea în mai multe forme şi sub mai multe aspecte, dar aceasta de acum le insumează pe toate… şi tu străinul sufletului meu eşti singurul vinovat. Mă întrebai mai devreme de ce-mi eşti drag? Pentru că mă faci să zîmbesc chiar dacă tu mă faci să sufăr, pentru că oricat de mare s-a face prăpastia între noi, reuşeşti să găseşti inlăuntrul tău curajul de a sări de cealaltă parte…pentru că…Cîndva mi-ai spus că vezi în mine un om bun, şi trebuie sa-ţi mărturisesc a fost cel mai frumos lucru pe care mi l-a putut spune un pămîntean, şi da, şi pentru asta mi-eşti drag, Pentru că ai reuşit să te strecori în inima mea împietrită, şi să descoperi comori pe care niciodată nu le-aş fi scos la lumină. Şi pentru că ai lăsat în schimb cîte ceva din tine, sau cel puţin aşa îmi place să cred…Acum ştiu să fac diferenţa între mască şi realitate, şi dacă n-aş fi suferit îndeajuns cît să mi se facă frică, acum aş fi visat la o frumoasă poveste de dragoste dar ştiu să-mi trăiesc visele în realitate, ştiu să iubesc oamenii pentru ceea ce sunt de fapt, nu pentru ceea ce mi-aş dori să fie, şi mai ştiu că nu se poate să fie mai dulce de atît!