Eşti oare tu acel pribeag? Ce-alegi cu seama a ta privire, Şi-al tău zîmbet, Mult mii drag. Şi-a ta prezenţă, Mult mă miră. Eşti tu fiorul ce trezeşti La culmea mea feericul? Iluminînd astfel întunericul, Ce zace iar necontenit. Ai teamă tu de ploaia, Ce-şi varsă a ei lacrimi, Ai teamă şi de vîntul Ce-aduce multe patimi. O teamă de-al tău suflet, De lumea ce-i blocată În temniţa trecutului Ce-n tine stă uitată. Ai teamă tu, mă tem şi eu, Asta ni-e soarta, crudă, rău. Tu eşti pribeagul solitar, Al nopţii mele felinar…