Lucian Blaga – Lacrimile
Cand izgonit din cuibul vesniciei intaiul om trecea uimit si-ngandurat prin codri ori pe campuri, il chinuiau mustrandu-l lumina, zarea, norii – si din orice floare il sageta c-o amintire paradisul - si omul cel dintai, pribeagul, nu stia sa planga. Odata istovit de-albastrul prea senin al primaverii, cu suflet de copil intaiul om cazu cu fata-n pulberea pamantului: “Stapan, ia-mi vederea, ori daca-ti sta-n putinta impaienjeneste-mi ochii cu-n giulgiu, sa nu mai vad nici flori, nici cer, nici zambetele Evei si nici norii, caci vezi – lumina lor ma doare.” Si-atuncia Milostivul intr-o clipa de-ndurare ii dete lacrimile.