Cum e să fii îndrăgostit? E o senzație stranie și cu totul impecabilă. Fluturașii din stomac dansează ceva romantic, încercând să-ți atenționeze simțirile asupra prezenței sale. Gîndurile sunt departe de realitate; ele o însoțesc pe persoană indăgită la fiecare răsuflare. Zâmbetul de pe buze e îmbibat cu acea mireasmă de neuitat a buzelor lui. Acele clipe care le petreceți împreună sunt ceva de nedescris, sunt mai presus decât ceea ce se petrece în jurul nostru zi de zi. Aceste rînduri sunt îmbibate de fericire și în același timp sunt fără sens, deoarece sunt scrise de persoana care iubește cu adevărat. Nu am mai simțit așa val de fericire la ai mei 19 ani, având deja 2 relații mai serioase, după părerea mea. E o premieră și mi-e frică să nu-l sperii cu sentimentele mele. Îl vreau atât de mult aproape de mine, dar de ce? Ca să ținem în continuare discuții inutile și să ne comportăm de parcă ne-ar fi indiferent? Da! Nu contează de ce! Ideea că îl vreau lîngă mine și vreau să fie doar al meu e răspunsul la toate neclaritățile.. Aștept atât de mult să-mi acorde cît de puțină atenție, fiindcă dacă încep eu, uit de limite și poate părea prea perseverent. Mai revin cu gânduri așternute-n foaie, când ies din al 9-lea cer.. Măcar să mă cobor la al 8-lea :) )