Crede că-i un fleac, nimic serios doar e o vîrstă atît de tînără, pentru el îi amuzant, distractiv rîde…dar eu? ce eu?…Anii vor trece, totul se va uita, va ramîne doar ca simplă amintire.Eu ştiu că aceasta trebuie sa fie ca o taină dar nu pot ţine, mă rog să treacă timpul cît mai repede, şi totul se va întoarce, va fi invers…şi eu sper să fie doar numai bine căci viaţa mea depinde numai de mine şi nimeni nu mi-o va schimba dacă nam să vreau eu aceasta.Ştiu că acum la bază stă învăţătura restul la o parte, dar cît de mult îmi repet pentru mine însumi aceasta cu atît mai mult mă abat de la scopurile mele si îmi sustrag atenţia în altă parte.Seriozitatea, nu e calitatea mea de care ţin cont, ba nici chear responsabilitatea…şi cu ce pot eu oare să mă laud?…
Taneaaaaaa!…nu nuuu nu me-am ieşit din minţi, am deprindere sa vorbesc însumi cu mine, doar după cîte mam uitat în planurile mele vreau sa ajung psiholog, deci uniori singura mă tratez, apare o simplă întrebare cum ma tratez??…e simplu, scriind..da..scriind in blog, scriind pe foaie, scriind poate că şi pe pereţi ba chear pe banca şcolii, recunosc nu este estetic dar îmi stă mai uşor, mă simt mult mai calmă.
Totul o să fie bine, cu această expresie sunt totdeauna încurajată de un bun prieten.Mulţumesc mult pentru că există persoane ce mă iubesc cît de puţin dar sunt lîngă mine.