Fata se lipi de bărbatul iubit, ca într-o înălţare. Carnea ei îmbobocită îl încălzi. Mihai îi

simţi sânii împietroşaţi de dor frigându-i pieptul. Aburul buzelor ei îl învălui dintr-odată. El o

sărută flămând, ca după un îndelung post. Îi sărută gura, obrajii, fruntea, ochii, lacrima.

„Plângi?!” „Da.” „De ce?” „Pentru că sunt cea mai fericită femeie de pe pământ.”